Table Of Contenthttps://biblioteca-digitala.ro
Petre
Ţurlea
NICOLAE IORGA
ÎNTRE DICTATURA REGALĂ
ŞI DICTATURA LEGIONARĂ
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
Petre Turlea
'
NICOLAE IORGA
ÎNTRE DICTATURA REGALĂ
'-'
SI DICTATURA LEGIONARA
'
EDITURA ENCICLOPEDICĂ
Bucuresti, 2001
https://biblioteca-digitala.ro
CARTE APĂRUTĂ CU SPRIJINUL MINISTERULUI CULTURII ŞI CULTELOR
l.S.B.N. 973-45--0363-4
https://biblioteca-digitala.ro
Am luptat contra dictaturei şi n-am făcut
cârdăşie cu ea[. .. ] Sunt ferm convins că viitorul
statului românesc nu este nici dictatura, nici
comunismul. Sunt alte forme specifice adecvate
statului românesc. Le poate imprima cine c11-
noaşte profund istoria acestui neam.
octombrie 1940 NICOLAE IORGA
(Arh. SRI, fond D, dosar 11382, voi. III, f. 307)
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
MOTIVATIE
'
În 1988 predam Editurii Enciclopedice, manuscrisul volumului
Nicolae Iorga în viaţa politică a României, cartea apărând trei ani
mai târziu. Era alcătuită pe baza informaţiei accesibilă la acea dată.
Deschiderea, ulterioară, a unor arhive sau accesul la fonduri noi -
de la arhivele SRI, MApN, ANIC, MAE - face posibilă o îmbună
tăţire a documentării, o nuanţare a unor fapte şi modificarea interpre
tării altora, privind ultimii ani din viaţa lui Nicolae Iorga. Perioada
corespunde Dictaturii Regale.
A vând în vedere cunoscuta poziţie partizană a marelui istoric faţă
de regimul carlist, apare ca un fenomen foarte curios faptul că el a
fost obiectul unei permanente supravegheri din partea Poliţiei şi
Siguranţei - cu rapoarte şi note informative aproape zilnice; mate
rialul acesta documentar, scos acum Ia lumină, este şi foarte bogat şi
foarte interesant. Literatura istorică privind perioada 1938-1940
având deja multe lucrări de referinţă, în volumul de faţă nu se va
insista decât asupra acelor probleme pentru care noile surse arhi
vistice aduc lumini diferite faţă de cele de până acum.
Valoarea unor documente informative de urmărire a unor perso
nalităţi, emise de serviciile secrete ale Statului, depinde de gradul de
7
https://biblioteca-digitala.ro
apropiere a informatorului faţă de cel urmărit, de posibilitatea lui de
a participa Ia acţiuni nedestinate publicului larg sau chiar secrete;
depinde de existenţa sau nu a unei suspiciuni la adresa sa din partea
celui urmărit; depinde, însă, şi de gradul de inteligenţă a informato
rului, de capacitatea sa de a discerne între o acţiune banală şi una cu
adevărat importantă pentru cei ce l-au angajat.
Siguranţa avea oameni în apropierea lui Nicolae Iorga, iar aceştia
erau atât de bine informaţi, încât puteau menţiona nu numai conţinu
tul conferinţelor şi al convorbirilor particulare, dar chiar şi ce va
spune istoricul în viitoarele conferinţe sau ce va scrie în viitoarele
articole din „Neamul Românesc". Astfel, autorităţile fiind atenţio
nate din timp, îşi puteau pregăti reacţia (de exemplu de confiscare de
la distribuitori a întregului tiraj al „Neamului Românesc", preîntâm
pinând vânzarea lui).
Se pune problema dacă Nicolae Iorga ştia de existenţa acestor
informatori, de această permanentă supraveghere a cărei obiect era.
Răspunsul este afirmativ. Dar cu precizarea că istoricul credea că
această supraveghere avea în primul rând rolul de a-1 proteja, în
condiţiile când ameninţările Ia adresa sa, chiar cu asasinatul, erau tot
mai multe (venite în special dinspre Mişcarea Legionară); era o
supraveghere normală, o protecţie normală acordată tuturor înalţilor
demnitari ai Statului, Nicolae Iorga fiind consilier regal şi fost prim
ministru. Doar în al doilea rând credea că este supravegheat pentru
atitudinea sa faţă de Carol al II-iea. În practică, însă, raportul dintre
cele două scopuri avute în vedere de Siguranţă era invers, în princi
pal urmărirea fiind îndreptată în direcţia cunoaşterii, pentru a fi
anihilate, a oricăror acţiuni împotriva regimului Dictaturii Regale.
Deşi ştia că este urmărit de Sigranţă, Nicolae Iorga şi-a arătat rareori
nemulţumirea. Cel mai spectaculos gest, în acest sens, datează din
februarie 1939, când şi-a suspendat seminarul de la Facultatea de
Litere din Bucureşti pentru două săptămâni. Scandalul izbucnit fiind
prea mare, a fost efectuată o anchetă. Raportul Corpului Detectivilor,
din 17 martie 1939, consemna: „A doua parte a informaţiei prin care
8
https://biblioteca-digitala.ro
se arată că dl. Iorga ar fi afişat, în dimineaţa zilei de 21 februarie a.c .,
un anunţ prin care aducea la cunoştinţa studenţilor că«un camarad de
al lor a denunţat ceea ce se discută la seminar» şi că din această cauză
cursul şi seminarul său au fost suspendate şi că prin acelaşi anunţ ar
fi recomandat studenţilor să-l găsească pe denunţător şi să-l scoată
afară din cercul lor, am onoare a raporta că informaţiunea corespun
de în totul adevărului, anunţul fiind afişat în avizierul de pe sala
Facultăţii de Litere, Secţia Istorie şi că a rămas acolo câteva ore,
după care a fost luat de studenţi"1• Nicolae Iorga s-a mai înşelat într
a privinţă: intensitatea supravegherii la care era supus. Credea că
agenţii informatori sunt doar la marile întruniri, la cursuri şi semi
narii. În realitate, Siguranţa reuşise să-şi implanteze oamenii în
cercurile cele mai apropiate ale istoricului; unele note ale agenţilor
prezentau întâlniri în grupuri foarte restrânse, doar de câţiva apro
piaţi. Faptul este dovedit de repetatele menţiuni în notele şi rapoar
tele Siguranţei: „Sursa - intimii lui Nicolae Iorga"; „din cercurile
intime ale d-lui Nicolae Iorga"; „fiind întrebat de prietenii săi" etc.
Erau, evident, mai mulţi informatori, fără a şti unii de alţii (cel mai
probabil); cel puţin unul dintre ei era bun cunoscător al Istoriei, s-ar
putea chiar unul dintre tinerii folosiţi de Nicolae Iorga pentru a-1
ajuta la trierea corespondenţei, selectarea unor materiale din biblio
teci ş.a. - şi care, după 1945 se vor prezenta peste tot, cu mândrie,
sub titlul de „secretar al lui Iorga", cu toate că treaba lor fusese mult
inferioară postului respectiv şi erau prea mulţi cei care-şi arogau
acest titlu. Unii dintre tinerii „secretari", fie că au fost sau nu în sluj
ba Siguranţei, au sfârşit prin a deveni „iorghişti", o parte din opor
tunism, dar majoritatea sinceri; vor contribui la republicarea unor
opere ale istoricului, vor publica o parte a corespondenţei acestuia
sau chiar vor alcătui diverse monografii.
Informaţiilor transmise de către agenţii Siguranţei infiltraţi în
preajma istoricului li se adăugau cele cerute de către organele de
1 Arh. SRI, fond D, dosar 11382, voi. I, f. 80.
9
https://biblioteca-digitala.ro
